prima zi din noul an

adica ieri, ieri a fost prima zi din noul an. azi e a doua zi. cu cat ma indepartez de bresha pe care o fac sarbatorile astea in cursul vietii mele, cu atat ma simt mai bine. de parca as capata, cu fiecare zi care trece, consistenta. de parca as creste o data cu anul nou nascut. de parca as incepe, in mod nesigur si scartaitor, o viata noua (fac poezie de bucurie!)
ieri am descoperit unde sunt toti oamenii din orasul asta:

in venice beach!!
sau poate toti locuitorii los angelesului voiau sa evadeze din casa dupa "distractia "de sarbatori. indiferent de motiv, erau cu totii acolo! si asa am descoperit ca vama veche are locuri cu care este infratita. pentru demonstratie mai pun poze

poze nevinovate.
dar nu-i asa ca ne despartim greu de momentele in care ne-am simtit cel mai bine? umanitatea e nostalgica dupa flower-power,

aproape ca-mi dau curaj imaginile astea,

voi putea oricand sa-mi vand marfa, talentul meu va gasi oricand un loc in care sa fie expus si vandut. pe urma trec strada si-mi cumpar "inspiratie" (ha, ha, am gasit radacina cuvantului "inspiratie" =a inspira (pe nas?)

cand treceam prin fata dughenei de mai sus ma intrebam oare cum iti vinde marijuana medicala? te duci cu reteta de la medic? sau poate este un medic la tejghea care te consulta si-ti recomanda pe loc o doza, sau cum se procedeaza? cert e ca aerul era saturat de miros de marijuana- pana si un inocent ca mine simtea asta!

urbanistica- la fel ca si la vama veche lasa de dorit, dar am gasit o casa pe gustul meu- cu pereti de sticla, cu terasa si pozitionata chiar pe malul oceanului. vecinatatea e cam ciudata...dar cred ca pentru privelistea pe care o are, as renunta usor la vecinatatile nobile din beverly hills.

fiica-mea, ca o demna urmasa a mamei ei, a simtit imediat spiritul locului si si-a cumparat ochelari de soare pe masura contextului.
pe urma am mancat ca americanii

fapt care a adunat toti pescarusii de pe o raza de cateva sute de metri, de arata totul ca o scena din "pasarile" lui hichcock (poza era neclara asa ca n-am mai pus-o). sa nu ma mir, doar mancam tacos de peste (in portii mici), desi banuiesc ca pescarusii aia isi doreau mai mult cartofii prajiti (care-s buni si miros a bunatati prajite de la o posta!)
chiar la urma voi pune imagini de la ocean:

mai povestesc maine despre asta acum e tarziu si mi-e somn.
(ei da, era frig, cu toate ca eu am exagerat putin cu haina mea)