san francisco

am fost plecata sase zile la san francisco.
pentru ca nu-mi place sa calatoresc iarna, am amanat cat am putut momentul plecarii; dar cum aici iarna nu e ce stiu eu si calatoriile sunt altceva! am avut parte de una dintre cele mai frumoase excursii din viata mea: vreme buna si calda, drum usor, legatura buna intre aeroport si hotel (asta e un lucru foarte important! pentru cine are drum incolo: trenul se cheama bart, prescurtat ba, semnele numai nu te urca in tren, automatele de bilete sunt atat de usor de folosit ca poti gresi de prea simplu iar daca- totutsi- ai gresit suma de bani- cum mi s-a intamplat mie- poti sa pui diferenta la iesire, sau poti folosi mai tarziu biletul. usor de tot, fata de europa, unde esti taxat de nu te vezi!). ca sa fie fericirea completa, hotelul era asezat aproape in statie. prea s-au potrivit toate la fix, mi-am spus eu asteptandu-ma deja la o echilibrare a situatiei cu intamplari mai putin norocoase.

pentru ca nu m-am invatat minte de la ultima rezervare de hotel pe net ( noiembrie- londra, cand in loc de hotelul intim si englezesc am gasit un hotel puchinos si inghesuit si indian) am mai repetat o data figura cu netul, am pus degetul pe harta (harta site-ului) si m-am hotarat pentru asta -hotel fusion- pentru ca era descris drept butique hotel si promiteau wireless in camera. nu a fost asa (si cu ocazia asta am dezvaluit si motivul pentru care nu am scris atata vreme).dar nu ma plang, a fost bine localizat: fix langa cable car, principala atractie pentru turisti (da, impreuna cu golden gate, stiu).
a trebuit sa-mi schimb parerea ca ce vedeam in filme era un tramvai care urca vesel pe pantele abrupte. urca vesel, dar nu tramvai, e un fel de funicular tras in sus (si tinut pe panta in jos) de sina care huruie intr-una. plus placerea taxatorilor-vatmani de a clopozti cu sau fara motiv.

astea chiar sunt primele imagini de cum am ajuns. m-am uitat pe mana stanga, venea "tramvaiul", m-am uitat in dreapta, lumea astepta in statie, la capat de linie. in spatele meu, hotelul.
si-am pornit, nerabdatoare, la plimbare. mai precis- sa caut oceanul.

pe malul apei, lumea adunata la targ (e sambata dimineata la ora 11).dupa ce am facut poze in toate directiile, mi-am facut curaj si-am stat si eu la coada la hamburgheri- si aici trebuie sa explic: stai la coada singur printre grupuri de prieteni care discuta veseli si par sa fie de-ai casei- stiu sigur ce sa comande. ajungi in fata si comanzi si tu dupa ce tragi concluzia pentru ce se sta la asa o coada. un baiat amabil te intreaba ce mai faci si cum te cheama, iti scrie numele si trebuie sa astepti sa te strige. o gramada de oameni sporovaie in jurul tau. oare voi auzi cand ma striga in toata harmalaia asta? oare imi va pronunta bine numele? daca nu aud si-mi mananca altcineva hamburgherul (care, vorba lui travolta in pulp fiction, se cheama "cheeseburger DE LUXE"
a fost o reusita, pana la urma mi-am mancat cisburgherul de lux (a fost bun dar nu memorabil. pentru 10$ aveam pretentii mai mari).

prima zi nu s-a terminat. am pornit spre o parte a orasului notata pe harta ca zona de mare interes pentru turisti- fishermans wharf. ("...turist fiind, san francisco cutreieram...")